Toate aberațiile mele de prin diverse locuri au fost adunate aici, pe site-ul ăsta eclectic ( 😛 ) ca să nu mai am bătăi de cap cu nșpe mii de conturi și parole… De aia sunt de-a valma Linux, Ubuntu, gramatică engleză și ciudățenii care mai de care… Încercarea de text de mai jos e veche rău… dar pe alocuri e încă valabilă….
Blogul ăsta stătea de multă vreme prin bookmark-urile de la Firefox, într-o stare de lâncezeală profundă. Îl începusem de multișor, dar cum lipsa timpului și a chefului îmi punea piedici majore în demersurile mele cvasi-artistice și semi-culturale, a stat așa în stand-by până acum. De fapt am ignorat blogul ăsta în favoarea altuia, mai tehnic și mai aproape de sufletul meu la momentul respectiv: Cu si despre Ubuntu, pe care tot l-am bibilit și modificat, dar tot nu e gata :)). În fine, mă depărtez de subiect. De ce m-am hotărât să mă apuc (și) de blogul ăsta? Simplu: m-a impulsionat var-mea (Mulțumesc, Ana!), care și-a făcut blog, și cu care nu am vorbit face-to-face de vreo juma’ de an. Așa că o să mă apuc și eu de un blog non-tehnic sau a-tehnic, să pot „conversa” cu ea fie măcar și virtualo-internautic, dacă altfel nu se poate….(ba da, am telefon, are și ea, dar sunt alte chestii care ne răpesc dreptul la o comunicare “vocală”….).
Despre ce o să scriu aici? Habar n-am încă, probabil despre cultură în sensul foarte general, nu despre dialectica lui Hegel (parcă…) sau despre imperativul categoric la Kant. Și nicidecum despre implicațiile feminismului în creșterea viermilor de mătase. Nu. Cel mai probabil va fi despre ceea ce Grigore Moisil (vezi, var-mea ce mesaje subliminale trimit spre cititorul meu?? 🙂 ) numea cultură generală: ceea ce rămână după ce ai uitat tot ce ai învățat.
Despre ce o să scriu aici? Habar n-am încă, probabil despre cultură în sensul foarte general, nu despre dialectica lui Hegel (parcă…) sau despre imperativul categoric la Kant. Și nicidecum despre implicațiile feminismului în creșterea viermilor de mătase. Nu. Cel mai probabil va fi despre ceea ce Grigore Moisil (vezi, var-mea ce mesaje subliminale trimit spre cititorul meu?? 🙂 ) numea cultură generală: ceea ce rămână după ce ai uitat tot ce ai învățat.
În loc de încheiere, aș vrea să avertizez (foarte improbabilii) cititori: nu răspundem la întrebări de genul „e subiectivă sau predicativă?”, „cum era teorema lui Pitagora??”, „ce e aia «mișcare browniană»?”, ș.a.m.d. Cui nu-i place să dea click pe căsuța din browser să caute altceva…
P.S. Comentariile sunt moderate, dacă vreți să mă înjurați o să văd doar eu…
P.P.S. Știu și eu să înjur, și încă multi-cultural…(adică în mai multe limbi).
P.P.P. S. Da, știu, înjurăturile și cultura se împacă precum manelele cu Mezzo.