Sofia Nădejde, născută la Botoșani în 1865, a fost printre primele susținătoare a feminismului în România. Scriitoare, publicistă, director de revistă literară, marxistă în convingeri politice, Sofia Nădejde a fost re-descoperită recent de critica literară și de societate în general. Nu vom insista asupra biografiei sale, un singur lucru este de remarcat, este sora unui mare pictor român, Octav Băncil
ă.
În epocă s-a remarcat prin scrierile sale predominant feministe, articole scrise în revistele timpului, intitulate sugestiv Poliandrie, Despre poliginie, Monogamia, Găteala, Hrana. În 1882 intră în polemică susținută cu nimeni altul decât Titu Maiorescu, misogin renumit, care, susținuse inferioritatea femeii într-una dintre conferințele sale, Darwinismul în progresul intelectual. Maiorescu susținea, printre altele, că femeia nu este, biologic și intelectual vorbind, egala bărbatului, pentru că are volumul creierului mai mic, deci și posibilități intelectuale mai reduse. În consecință, ea trebuie să fie luată sub oblăduirea bărbatului, să stea acasă și să se ocupe de creșterea copiilor, bunăstarea gospodăriei și a soțului. Sofia Nădejde, prin seria de articole scrise în Contemporanul, începută cu Răsuns domnului Maiorescu în chestiunea creierului la femei (Contemporanul, I, 1882, nr. 23, p. 873-881), aduce dovezi științifice care contrazic aberațiile susținute de acesta.
Pe lângă activitatea polemică, Sofia Nădejde a publicat și nuvele, o piesă de teatru (O iubire la țară) și romane, din care Patimi (1903) fiind considerat de critica literară primul roman feminist românesc. În onoarea ei, în 2018 s-au pus bazele Galei Premiilor Sofia Nădejde pentru Literatură pentru Femei. Pe lângă toate acestea, Sofia Nădejde a marcat și două premiere: a fost prima femeie care a dat Bacalaureatul la un liceu de băieți și prima femeie care a condus o revistă literară (Evenimentul literar – 1894).