„Sunt un prizonier: într-o parte este avangarda, în cealaltă este trecutul, și eu vreau să scap!”
Născut în anul 1923 în localitatea Diciosânmartin (azi orașul Târnăveni) într-o familie de evrei cu tradiție muzicală, Ligeti a avut de suferit de pe urma originii sale. După terminarea liceului, în 1941, a vrut să studieze fizica, dar autoritățile hortyste din Transilvania i-au interzis, așa că Ligeti se înscrie la Conservatorul din Cluj, dar este dat afară în scurt timp și de aici. Între timp fratele său fusese trimis în lagărul de la Mauthausen, unde și moare, iar restul familiei deportată la Auschwitz, de unde se va întoarce doar mama sa.
După război pleacă la Budapesta să-și continue studiile, la finalizarea cărora întreprinde o lungă călătorie în România, când va culege și transcrie câteva sute de cântece populare din care se va inspira mai târziu. Participă la Revolta din 1956, este luat la ochi de autoritățile bolșevice , așa că pleacă la Viena, unde va obține, mai târziu, cetățenie austriacă. De la Viena ajunge la Cologne, la Radio Vest-German cu al său Studio de Muzică Electronică, unde îi cunoaște pe Karlheinz Stockhausen și Gottfried Michael Koenig, pionieri ai muzicii electronice. După o scurtă perioadă petrecută aici – unii spun un an, alții trei ani – își continuă viața muzicală căutându-și propria semnătură artistică ce va deveni cunoscută ca micropolifonie – mai multe linii melodice se împletesc în ritmuri sau tempouri diferite.
A discuta sau a explica opera lui Ligeti ar însemna o pierdere de energie și timp, dar ar friza și blasfemia, opera sa nu poate fi decât auzită, ascultată, interiorizată. Unii exegeți spun că a devenit faimos cu celebra sa compoziție pentru pian în unsprezece părți, din 1953 , Musica Ricercata, (muzica cercetată/gândită/căutată), dar se cuvine să-i amintim și alte lucrări faimoase, unele dintre ele devenind celebre fără ca măcar Ligeti să știe, conform legendei: în 1968, celebrul regizor Stanley Kubrick a inclus trei dintre piesele lui Ligeti (Atmosfere, Requiem și Lux aeterna) pe coloana sonoră a filmului Odiseea spațială 2001, fără ca acesta să știe, fără să-i fi spus. Ligeti se întâlnește cu un prieten pe stradă și acesta îl felicită că a intrat în Cetatea filmului cu creațiile sale, la care Ligeti ripostează: „Ce Hollywood, n-am scris nimic pentru niciun film, nu știu despre ce vorbești!!” Legendă sau nu, Holywood-ul a contribuit la celebritatea lui Ligeti, a se vedea și scena ritualului din filmul Cu ochii larg închiși (1999), unde fundalul sonor nu este nimic altceva decât o parte din Musica Ricercata.
Bibliografie (în limba engleză):
https://interlude.hk/gyorgy-ligeti-hungarian-composer/
https://en.gyorgy-ligeti.com/ (și sursa foto din articol)
https://www.schott-music.com/en/person/index/index/urlkey/gyoergy-ligeti
https://www.britannica.com/biography/Gyorgy-Ligeti
Musica ricercata