Infinitivul și construcții cu infinitivul

Infinitivul este un mod nepersonal asemănător cu infinitivul din limba română. În funcție de formă, infinitivul în limba engleză se împarte în:

1. infinitivul lung – cu particula to în fața verbului: to call, to bring, to be, to make, etc.

2. infinitivul scurt – fără particula to. Infinitivul scurt ajută la formarea unor moduri și timpuri verbale ca viitorul, condiționalul, diateza pasivă, etc.

În funcție de aspect, infinitivul se împarte în:

a. infinitivul simplu -forma de bază a verbului: to call, to bring

b. infinitivul continuu: to be calling, to be bringing

c. infinitivul perfect: to have called, to have brought

Desigur, infinitivul poate avea și forme la diateza pasivă:

a. infinitivul simplu -: to be called, to be brought

b. infinitivul perfect: to have been called, to have been brought

Cazuri de folosire a infinitivului

În afară de cazurile obișnuite de folosire a infinitivului – adică la formarea de moduri și timpuri verbale, infinitivul mai poate fi folosit în următoarele situații:

I. Acuzativul cu infinitivul

Această construcție specifică limbii engleze este formată dintr-un substantiv sau pronume în cazul acuzativ urmat de un infinitiv. Nu este decât transformarea unei propoziții în care substantivul/pronumele este subiect iar verbul la infinitiv este predicatul propoziției:

He wants that I go there. – He wants me to go there.

De regulă infinitivul din astfel de construcții este un infinitiv lung, dar există și excepții în care se folosește infinitivul scurt:

– după verbele referitoare la simțuri (percepție senzorială) ca hear, see: I heard them talk. She saw me paint.

– după verbele make și have folosite cauzativ, precum și după verbul help: I made him fall. He’ll have us rebuild the site. Can you help me (to) move this box?

II. Nominativul cu infinitiv

Nominativul cu infinitivul este format dintr-un substnativ sau pronume în cazul nominativ și un verb la infinitiv. De obicei această construcție rezultă din trecerea acuzativului cu infinitiv la forma pasivă:

I heard them talk. – They were heard to talk.

He knows me to be right. – I am known to be right.

Nominativul cu infinitivul este folosită pentru a înlocui exprimarea (mai greoaie) cu ajutorul expresiilor de genul it is believed/known/expected/said/reported/thought, etc. that:

It is believed that they are very good at painting houses. – They are believed to be very good at painting houses.

III. For-to cu infinitivul

Această construcție este formată dintr-un subiect sau pronume precedat de prepoziția for și un verb la infinitiv. Se folosește de obicei după:

1. o expresie ca it is necessary/impossible/possible/difficult/easy/advisable/recommended, it is (high) time:

It is impossible for Nick to arrive on time. It is time for me to go home.

2. un substantiv sau un adjectiv: The box is too heavy for me to take out. I’ve bought you a new book for you to read.